S-a întâmplat acum 50 de ani şi este consemnat şi într-o lucrare monografică a comunei. În 1961, colectivizarea era în toi în judeţ, dar la Dobra nu mergea după placul autorităţilor. Primarul localităţii era la vremea aceea o femeie, Maria Marin, care nu reuşise să-i convingă pe consăteni să-şi dea pământurile CAP-ului. Reuşise, însă, să colectivizeze o parte din pământuri, înşelându-i pe oameni.
<!-- more -->
Când aceştia aveau ceva de rezolvat la primărie erau puşi să semneze mai multe hârtii. Mulţi nu ştiau că semnătura îi lăsa fără pământ. Pentru urgentarea lucrurilor, centrul a trimis la Dobra reprezentanţi de vază a raionului. Pe uliţele desfundate ale satului aceştia au avut cea mai mare surpriză din viaţa lor. Femeile satului au tăbărât pe maşini, aruncând cu tot ce le pica în mână. Agenţii colectivizatorii au abandonat maşinile şi au rupt-o la sănătoasa prin lanurile de porumb. Unii s-au speriat aşa de tare încât au făcut pe ei, sătenii găsind mai târziu izmenele murdare în lan. Încurajaţi de victoria femeilor, oamenii din sat au luat cu asalt şi primăria pentru a-şi recupera hârtiile semnate din neştiinţă. Primăriţa a fugit din calea femeilor, dar secretarul primăriei nu a scăpat, fiind bătut măr. Revolta s-a încheiat abia după ce au intervenit forţe armate care au făcut uz de armă, iar, pârâţi de primăriţă, 4 femei şi 6 bărbaţi au ajuns după gratii. Unul dintre ei Gheorghe Ion (Zică) a murit în închisoare. Cele patru femei au ispăşit câţiva ani de detenţie în penitenciarele din Ploieşti, Jilava şi Arad. Rezistenţa lor a fost în van. La câteva săptămâni, după revoltă, s-a constituit Gospodăria Agricolă Colectivă Mărceşti. Astăzi, istoria este povestită cu zâmbetul pe buze, oamenii amintind,, cu satisfacţie despre descoperirea din porumb.
<!-- more -->
Când aceştia aveau ceva de rezolvat la primărie erau puşi să semneze mai multe hârtii. Mulţi nu ştiau că semnătura îi lăsa fără pământ. Pentru urgentarea lucrurilor, centrul a trimis la Dobra reprezentanţi de vază a raionului. Pe uliţele desfundate ale satului aceştia au avut cea mai mare surpriză din viaţa lor. Femeile satului au tăbărât pe maşini, aruncând cu tot ce le pica în mână. Agenţii colectivizatorii au abandonat maşinile şi au rupt-o la sănătoasa prin lanurile de porumb. Unii s-au speriat aşa de tare încât au făcut pe ei, sătenii găsind mai târziu izmenele murdare în lan. Încurajaţi de victoria femeilor, oamenii din sat au luat cu asalt şi primăria pentru a-şi recupera hârtiile semnate din neştiinţă. Primăriţa a fugit din calea femeilor, dar secretarul primăriei nu a scăpat, fiind bătut măr. Revolta s-a încheiat abia după ce au intervenit forţe armate care au făcut uz de armă, iar, pârâţi de primăriţă, 4 femei şi 6 bărbaţi au ajuns după gratii. Unul dintre ei Gheorghe Ion (Zică) a murit în închisoare. Cele patru femei au ispăşit câţiva ani de detenţie în penitenciarele din Ploieşti, Jilava şi Arad. Rezistenţa lor a fost în van. La câteva săptămâni, după revoltă, s-a constituit Gospodăria Agricolă Colectivă Mărceşti. Astăzi, istoria este povestită cu zâmbetul pe buze, oamenii amintind,, cu satisfacţie despre descoperirea din porumb.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu