Aproape că nu mai simţi nimic când vezi pe teren o liotă de olteni, condusă alandala de un antrenor oltean, probabil dirijat de la Bucureşti, Calafat sau de la Barcelona. Sătui să vadă un fotbal manelizat, adică de proastă calitate, oamenii au început să-şi strige nemulţumirea şi să ceară demisii, arătând cu degetul în direcţia Craiova.
În loc de spectacolul promis de Gică Popescu, am primit circul oferit de Stoican, care se crede, probabil, la Vânju Mare. Când îl aud cum se laudă singur şi cum le ridică statui fotbaliştilor forţaţi de el sau de şefi, iar ei săracii abia dacă stau în picioare, mai că îmi vine să mă fac şi eu antrenor. Doar că nu sunt prieten nici cu Gică, nici cu Borcea, nici cu Neţoiu şi nici cu fraţii Becali, sau măcar cu Florin Popescu sau cu Ciprian Iugulescu. Echipa e praf, promovarea e departe, jucătorii locali fac tuşa, suporterii s-au săturat de un fotbal prost, iar conducerea anunţă că Stoican va sta trei ani la Chindia.
Asta e dreptate? Ca Pană să fie demis după ce a promovat echipa în B, ca Silviu să fie tras pe linie moartă după ce a lăsat-o în iarnă pe podium, probabil pe loc de promovare, în timp ce Stoican să compromită tot şi să ne râdă în nas încă trei ani? De fapt, la cum se mişcă lucrurile, am serioase îndoieli că vor mai sta oltenii atâţia ani pe meleagurile dâmboviţene. Revenind la Stoican, are acelaşi discurs ca aceia de la putere, care văd democraţie, progres şi bogăţie într-o ţară prăbuşită şi în faliment. Adică omul ori e rupt de realitate, ori aşa are ordin să vorbească.
Chiar dacă mai sunt destui naivi care se lasă prostiţi de discursurile şmechereşti, ei nu se găsesc printre oamenii din tribună şi nici printre adevăraţii microbişti, care s-au convins cum stă treaba. E musai să joace oltenii, iar Stoican este antrenorul perfect pentru această misiune. Dacă la Pană sau la Silviu era mai greu de intervenit, lucrurile s-au simplificat. Fără argumente, Stoican lansează jigniri în loc de răspunsuri, transformând conferinţele de presă în atacuri personale, lucru care a început să-i deranjeze şi pe ceilalţi jurnalişti.
Înghesuiţi într-o cămăruţă în care ne călcăm pe picioare şi unde domneşte o atmosferă de bâlci, am ajuns să fim porcăiţi de un antrenor care nu a convins pe nimeni (exceptându-i pe cei care au interes să-l ţină în funcţie), care a derutat echipa prin experimente şi favoritisme şi care a întrecut orice limită a tupeului. „Eşti un pârlit de ziarist, cel mai slab pe care l-am văzut vreodată”, a încercat să mă intimideze, aşa cum a învăţat el de la şmecherii care îl ţin în spate. Chiar nu m-a deranjat părerea lui Stoican, toţi avem dreptul la liberă exprimare şi la evaluări, nici măcar nu a reuşit să mă enerveze. Dimpotrivă, am descoperit pe lângă un antrenor neinspirat, un om derutat, care şi-a pierdut echilibrul sufletesc.
Până la urmă, totul e pe interese. Unii vor să vândă terenuri pe la Tărtăşeşti, alţii să le joace nepoţii, să le găsească de muncă obligaţiilor sau să adune voturi. „De ce nu faceţi voi fotbal, târgoviştenii?”, mi-a aruncat-o răutăcios preşedintele Neguţ. „La Târgovişte am avut fotbal şi fără olteni, e uşor să conduci pe miliardele din bani publici”, a fost replica pe care o transmit şi pe această cale. „La vară poate facem un efort financiar şi reuşim să-i transferăm pe Petculescu, Hagi de Târgovişte”, a sunat ironia vicepreşedintelui Lungu, îngrijorat în schimb că s-ar putea să-l piardă pe Mladen, nepotul lui Gică. „Se întoarce la Roma”. Întâmplător, cunosc şi eu ce reprezintă AS Roma, iar Mladen joacă titular la Chindia doar pentru că este nepotul lui Gică. Asta nu înseamnă că sunt împotriva Chindiei, care şi-a primit porţia de laude de câte ori a meritat, dar m-am săturat să văd cât de rău joacă echipa, cum arată primul 11 şi să fiu jignit de nişte olteni obraznici, care fac legea cam pe banii noştri. Aşa „pârlit” cum sunt eu, am dreptul la opinie şi cer demisia antrenorului Stoican. Mai solicit intervenţia celor în drept, pentru a pune la punct anumite derapaje din sânul echipei. Ştiu că nu se vrea promovarea, mai ştiu şi altele, aşa că mai puţină gălăgie şi mai multă modestie.
Costin Mihai | costin.mihai@artpress.ro
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu