Instanţele judecătoreşti se vor confrunta cu mari probleme în privinţa aplicării prevederilor noii legislaţii, nefiind pregătite din punct de vedere tehnic, administrativ şi logistic pentru a asigura implementarea prevederilor actului normativ mai sus menţionat.
Lipsa unei politici transparente în aplicarea Noului Cod de procedură civilă, neimplicarea Ministerului Justiţiei şi a Consiliului Superior al Magistraturii în pregătirea sistemului, toate acestea pot conduce la blocarea activităţii instanţelor judecătoreşti, sau, în cel mai „fericit” caz, la nerespectarea termenelor de soluţionare a cauzelor, ceea ce va genera un nou val de nemulţumiri vis-a-vis de justiţia română.
Detaliem unele dintre problemele cu care personalul de specialitate şi conex din justiţie se va confrunta (şi, implicit, justiţiabilul), din cauza lipsei totale de pregătire a sistemului judiciar: 1. Stabilirea în sarcina personalului auxiliar de specialitate a unor noi atribuţii reglementate prin Noul Cod de procedură civilă, concomitent cu îndeplinirea atribuţiilor din prezent, fără a se suplimenta, efectiv, până la această dată, numărul de posturi de personal auxiliar şi conex din instanţele judecătoreşti. Precizăm că niciodată nu s-a făcut o normare a muncii personalului auxiliar de specialitate, autorităţile încercând astfel să ascundă adevăratele realităţi din sistem.
Deşi Ministerul Justiţiei a susţinut permanent în cursul anului 2012 că vor fi mărite schemele de personal din cadrul instanţelor judecătoreşti, în special cu privire la personalul auxiliar şi personalul conex, în realitate, acest lucru nu s-a realizat decât pe hârtie. Chiar şi aşa, potrivit ordinii de zi soluţionate a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 23.01.2013 (punctul 14), în vederea intrării în vigoare şi implementării Noilor coduri, vor fi suplimentate schemele de personal ale instanţelor cu un număr de 150 de judecători şi respectiv 200 de grefieri. Or, având în vedere că numărul total al instanţelor judecătoreşti din România este în prezent de 245, se poate observa cu uşurinţă că numărul suplimentar de judecători şi grefieri este de mai puţin de o persoană pentru fiecare instanţă.
În aceste condiţii, remarcăm existenţa unui risc foarte mare de blocare a activităţii instanţelor sau de creştere a timpului de soluţionare a cauzelor, ambele aspecte fiind în totală contradicţie cu scopul declarat al Noilor coduri, respectiv de reducere a duratei de soluţionare a cauzelor.
Trebuie menţionat, în acelaşi context, faptul că în România, numărul personalului auxiliar raportat la numărul de judecători este unul dintre cel mai redus din Uniunea Europeană , însă atribuţiile acestei categorii de personal sunt mult supradimensionate.
De remarcat faptul că România este singura ţară din Uniunea Europeană în care o instituţie de tipul ,,Consiliului Superior al Magistraturii” îşi arogă şi îndeplineşte în fapt atribuţii în legătură cu activitatea şi cariera profesională a personalului auxiliar, ceea ce a contribuit decisiv la blocajul cu care se confruntă în prezent sistemul.
Din păcate, de la numirea în calitate de ministru al justiţiei a doamnei Mona Pivniceru (fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii), proiectul de Lege privind Statutul personalului de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, adoptat de Camera Deputaţilor la 27.03.2012, act de natură a eficientiza activitatea acestei categorii de personal, a fost blocat la nivelul Senatului României (înregistrat sub nr.700/2011 la data de 29.03.2012), în condiţiile în care Raportul MCV susţinea necesitatea promulgării cât mai rapide a respectivei legi.
Faptul că în prezent un fost judecător şi, în acelaşi timp, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a fost numit ministru al justiţiei, în loc să aducă un beneficiu sistemului, a condus la o marginalizare celor care înfăptuiesc actul de justiţie.
2. Lipsa pregătirii profesionale organizate în privinţa aplicării noilor coduri.
Cu mici excepţii, personalul auxiliar de specialitate este total nepregătit în aplicarea noilor dispoziţii procedurale, însă nu din vina sau neimplicarea sa, ci din cauza dezinteresului manifestat de către cei care ar trebui să asigure şi să implementeze, potrivit legii, pregătirea profesională continuă (Şcoala Naţională de Grefieri). Astfel, acestei categorii profesionale îi este cerut să aplice o legislaţie fără ca acesteia să i se fi pus la dispoziţie conţinutul acesteia (grefierii sunt nevoiţi să îşi cumpere Codul de procedură civilă pentru a îşi îndeplini atribuţiile de serviciu, în timp ce magistraţilor le sunt oferite exemplare oficiale ale acestor acte, în mod gratuit, de către Ministerul Justiţiei.
Această situaţie s-a întâlnit şi cu ocazia intrării în vigoare a Noului Cod civil). Nu trebuie omisă nici inconsecvenţa autorităţilor în legătură cu data intrării în vigoare a codului şi a unor dispoziţii ale acestuia.
Un aspect ce nu trebuie omis este faptul că, dintre toate statele Uniunii Europene, numai în România instituţia de profil ce trebuie să se ocupe pe formarea continuă a personalului auxiliar de specialitate (Şcoala Naţională de Grefieri) nu se află în subordinea Ministerului Justiţiei, ci a unei entităţi (Consiliul Superior al Magistraturii) ce se ocupă (potrivit Constituţiei României ) de cariera magistraţilor, nu de a personalului auxiliar de specialitate. S-a ajuns astfel ca Şcoala Naţională de Grefieri să nu trimită instanţelor nici un fel de ghid/material legat de atribuţiile grefierilor odată cu intrarea în vigoare a noilor prevederi legislative.
În condiţiile în care Şcoala Naţională de Grefieri nu îşi îndeplineşte atribuţiile, ne aşteptam ca Ministerul Justiţiei să reacţioneze, dar aşteptările noastre au fost încă o dată înşelate. S-a ajuns ca abia pe 01 februarie 2013 (deci cu numai 2 săptămâni înainte) să fie publicat în Monitorul Oficial un Ordin al Ministrului Justiţiei pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, ceea ce a condus la imposibilitatea imprimării acestora în tipografii, urmând ca fiecare instanţă să se descurce pe cont propriu.
De altfel, în 14 zile Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii au încercat să acopere ceea ce nu au făcut în ultimele 6 luni de zile, respectiv să pregătească sistemul pentru implementarea Noului Cod de procedură civilă. Pentru o corectă informare şi exemplificare, aducem la cunoştinţa publicului că Secţia de Judecători din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii a discutat abia în data de 5 februarie 2013 problematica intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, comunicând (exclusiv curţilor de apel) în seara zilei de 06 februarie 2013 că vor susţine o teleconferinţă la data de 07 februarie 2013. Vă asigurăm că pe data de 07 februarie 2013, fiind zi lucrătoare, personalul din instanţe şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, printre ele nefiind vizionarea de videoconferinţe.
Întrucât în România, acolo unde apare o problemă, se constituie o comisie, Secţia pentru judecători a hotărât înfiinţarea unui grup de lucru care să se ocupe de identificarea unor soluţii potrivite de management de caz în procesul civil, aspect care trebuia să îi preocupe încă de la publicarea legii în Monitorul Oficial.
Cu aceiaşi ocazie, s-a înaintat instanţelor un material în legătură cu aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, material în care se trasează directive fără a avea în vedere realităţile din instanţă, respectiv lipsa personalului, a spaţiilor necesare, a dotării tehnice şi a pregătirii profesionale.
3. Echipamentele IT insuficiente, neperformante şi neactualizate raportat la noile cerinţe impuse de Codul de procedură civilă.
Se încearcă, pe ultima sută de metri, armonizarea sistemului informatic ECRIS cu noile prevederi legislative, testarea acestuia făcându-se în prezent la nivel redus şi prezentând încă deficienţe. Aparatura tehnică necesară înregistrărilor şedinţelor de judecată a fost achiziţionată fără a se ţine cont de nevoile reale, iar programul de transcriere al înregistrărilor nu poate fi utilizat, eventualele transcrieri urmând a fi făcute pe principiul dactilografierii înregistrării de şedinţă, în condiţiile în care de 7 ani în instanţe nu mai există dactilografi.
Facem precizarea că modulul/patch-ul din aplicaţia ECRIS corespunzătoare noii proceduri, cu referire directă la procedura scrisă prealabilă judecăţii, nu era instalat pe serverele instanţelor la data de 14.02.2013, respectiv la sfârşitul programului legal de muncă, astfel că, practic, personalul auxiliar de specialitate, utilizator exclusiv al aplicaţiei informatice, a fost în imposibilitate de a testa concret şi aplicat acest nou modul, deşi, începând de a doua zi ar trebui să-l stăpânească.
Mai aducem la cunoştinţa opiniei publice faptul că potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum si pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum si unele masuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial nr. 383 din 07.06.2012, partea I, termenul pentru intrarea în vigoare a dispoziţiilor referitoare la înregistrarea audiovideo a şedinţelor de judecată a fost prorogat până la data de 01.07.2013. Chiar în situaţia în care acest termen a fost prorogat, unii dintre conducătorii instanţelor au decis ca înregistrarea şedinţelor să se facă începând cu data de 15.02.2013, respectiv data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fără a ţine seama de activităţile curente, atribuţiile îndeplinite în prezent de personalul auxiliar de specialitate, la care se adaugă noile atribuţii conform noii legislaţii şi în lipsa unei instruiri corespunzătoare.
4. Lipsa organizării instanţelor şi personalului în vederea desfăşurării activităţii
Chiar dacă s-a amânat aplicarea dispoziţiilor privind şedinţele în Camere de consiliu, nu s-a luat în considerare lipsa spaţiului necesar dosarelor ce vor intra în circuit după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă şi a implicaţiilor implementării actului normativ.
Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 10 din 13 februarie 2013, nepublicată în Monitorul Oficial, a decis modificarea regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, cu privire la dosarele înregistrate de la data intrării în vigoare a legii privind degrevarea instanţelor, deşi, concret este vorba doar de degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, dosarele se vor păstra în arhivele instanţelor, pe complete şi ulterior pe termene de judecată, acestea urmând a fi preluate din arhive pentru îndeplinirea procedurii prealabile instituite prin noua procedură şi ulterior de către grefierul de şedinţă pentru a fi predat completului de judecată pentru studiu. În alţi termeni, grefierii de şedinţă sau grefierii desemnaţi, se vor afla într-o continuă deplasare între birourile proprii si arhive, ori de câte ori este necesară efectuarea unui act de procedură dau verificarea împlinirii unor termene procedurale, inexistente în actuala procedură, iar pe de altă parte, avocaţii si justiţiabili vor avea un acces mai anevoios la dosare.
Important de amintit este şi faptul că prin Legea nr. 2/2013, publicată în Monitorul Oficial în data de 12.02.2013, cauzele aflate în primă instanţă şi în căile de atac în materia contenciosului administrativ, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competentei instanţelor legal investite se judeca de instanţele devenite competente. Astfel, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Secţia de contencios administrativ si fiscal la data intrării in vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta curţilor de apel se trimit la curţile de apel; procesele in curs de judecata in prima instanţă in materia contenciosului administrativ si fiscal aflate la data intrării in vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel si care, potrivit legii, sunt de competenta tribunalelor se trimit la tribunale, astfel, dosarele se trimit, pe cale administrativa, la instanţele devenite competente sa le judece.
Constatăm că la adoptarea acestei decizii nu s-a avut în vedere volumul de muncă necesar pentru întocmirea lucrărilor şi evidenţierea acestora în evidenţele instanţelor, transmiterea dosarelor instanţelor devenite competente, precum şi de faptul că personalul auxiliar de specialitate este insuficient pentru îndeplinirea acestor atribuţii într-un timp rezonabil, concomitent cu îndeplinirea atribuţiilor curente cu toate neajunsurile create de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă..
5. Posibila lipsă a instruirii personalului Poştei Române cu privire la noile modalităţi privind comunicarea actelor procedurale ale instanţelor, instituite prin Noul Cod de procedură civilă. Astfel, dorim să remarcăm că deşi potrivit Noului Cod de procedură civilă, procedura de comunicare a actelor a fost schimbată, cu implicaţii directe asupra procedurii în care se realizează comunicarea de către agenţii poştali ai Poştei Române, până la acest moment nu avem cunoştinţă dacă s-a realizat un instructaj al personalului Poştei Române, vis-a-vis de Noul Cod de procedură civilă.
Observăm că Ministerul Justiţiei a încheiat de abia în data de 01.02.2013 un act adiţional cu Poşta Română la contractul anterior de prestări servicii.
Este evident, astfel, că, în lipsa oricărui minim instructaj, care era dificil de efectuat de Poşta Română cu salariaţii săi într-un timp atât de scurt, în perioada imediat următoare foarte multe dosare constituite în baza noilor dispoziţii prevăzute de Noul Cod de procedură civilă nu vor putea fi soluţionate, vina aparţinând exclusiv Ministerului Justiţiei, care nu a luat măsurile necesare în timp util pentru corecta şi prealabila instruire a tuturor factorilor implicaţi în actul de justiţie.
Tot în acest sens, facem observaţia că foarte multe instanţe au primit, din partea Ministerului Justiţiei, instrucţiuni privind procedurile de comunicare a actelor procedurale, conform Noului Cod de procedură civilă, după data de 11.02.2013, cu doar 4 zile înaintea intrării în vigoare a Noului Cod, însă aceste instrucţiuni nu au fost aduse la cunoştinţa personalului auxiliar de specialitate care trebuie să le gestioneze.
Federaţia Naţională Sindicală Projust face apel şi pe această cale către factorii responsabili şi decizionali (Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Parlamentul României) să identifice, în consultare cu partenerii sociali, şi să aplice măsurile necesar a fi luate de urgenţă pentru ca implementarea noilor dispoziţii să constituie un factor de progres şi o îmbunătăţire a calităţii actului de justiţie şi nu o cauză generatoare de blocaje în activitatea instanţelor de judecată.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu